FLNC : 50 ans après
Cinquanta anni fà, u cinqui di maghju di u 1976, u FLNC nascia in u ribombu nuttulanu d’uni pochi di buffittoni.
U muvimentu clandistinu, natu da a fusioni di u FPCL è di Ghjustizia Paolina, si hè pusiziunatu da tandu com’è un arnesi di gran’primura in a lutta contru à u culunialismu francesu. Urganisazioni pulitica militari, u FLNC avia da piddà una piazza di più in più impurtanti, è senza para ancu, in u paisaghju puliticu isulanu.
A so prima publicazioni, « U Libru Verdu », avia da difinì i so uriintazioni pulitichi è apra a strada à u naziunalismu indipindintistu è autoditirminaziunistu, distintu è bè da l’autunumismu di l’ARC, po’ di l’UPC.
Toccu u 1978, parichji militanti di u Fronti sò arristati da a pulizza francesa, po’ cundannati in u 1979 da a Corti di Sicurità di u Statu. I cundanni, tandu, sò beddi grevi. Malgradu l’alizzioni di François Mitterrand in u 1981 è a prima amnistia di i prighjuneri pulitichi, u muvimentu clandistinu ùn si ferma po’ mutu, à u cuntrariu.
Luttendu contru à a culunisazioni di pupulamentu è a spiculazioni – avendu cuntribuitu, vulè o ùn vulè, à fà piddà à u statu francesu a via lla dicintralisazioni – a struttura si pusiziunighja da « dirizzioni pulitica di a lutta », una lutta chì s’arremba à trè punteddi : a lutta armata – a lutta di massa – a lutta stituziunali.
I capacità militari di u FLNC crescini, à tempu à a so simpatia in cori à a pupulazioni corsa. L’affari dura sinu à l’anni nuvanta.
Tandu, i muvimenta si strappani, si spiccani, è s’affaccani i tanti drama di i cunfronti assassini.
U FLNC, oramai, ùn hè più unitu. In u 1999, l’accordi di Migliacciaru scantani i raporti di forza viulenti trà naziunalisti.
Dipoi u principiu di l’anni 2000, l’urganisazioni pulitica militari – soca ch’idda si pati l’effetti d’issa pessima guerra è di rialità novi – hè menu prisenti à nantu à u tarrenu, lachendu pianu pianu, di fatti, a piazza à un naziunalismu publicu chì hà vintu a scumissa di duvintà maiuritariu à l’assemblea di Corsica.
À a vighjilia di issu cinquantesimu nataliziu, Gilles Giovannangeli, anzianu di u Fronti, hè statu elettu prisidenti di l’esecutivu, piddendu cusì a piazza di Gilles Simeoni.
Sarà quissa com’è una sciancata d’ochji à a storia.
Chì sarà u sintimu di l’eletti di l’assemblea di Corsica, pà issi cinquanta anni di l’urganisazioni clandistina ?
Par Gilles Simeoni, ancu sè a scelta oghji hè quidda di l’azzioni publica, ùn si poni sminticà i raghjoni chì ani purtatu à a nascita di u FLNC. Un’urganisazioni chì hè stata più chè impurtanti in l’avanzati maiori di i stituzioni lla Corsica.
Steti lu à senta.
Ùn dici altru, Paul-Félix Benedetti. Pà u capifila di Cori in Fronti, ùn ci voli à sminticà lu u passatu, è supr’à tuttu ùn ci voli à sminticà si i sacrifizia lli militanti.
Hè gramazia à issi cosi ch’idda hà pussutu, a leva nova, essa à u primu pianu lla scena pulitica publica.
Oghji, hà dittu u merri di Sartè, ci vurria ch’idd’ùn sichini stati fatti in darru, issi sacrifizia, è ch’idda ghjunghi a Corsica à a suvranità è à a paci, bramati chì sò tanti anni !
Steti lu à senta.
Pà Jean-Christophe Angelini, hè u stessu u custatu.
U capifila d’Avanzemu vurria chì u prucessu d’autunumia avviatu sichi à liveddu di i sacrifizia di tandu.
Steti lu à senta.