11 novembre 1918 : L'Armistice de la Grande Guerre
Image Musée de la Corse
« D’austu llu 1914, in Corsica quant’è in altrù, si faci cù un certu fatalismu è senza tantu patriuttismu a mubilisazioni.
Ma chivi, trà u 1914 è u 1918, a mubilisazioni tocca ancu à l’omini chì ani passatu i 48 anni.
Trà issi dui annati, ani da essa mubilizati 52 800 parsoni, è 2 à 3 000 altri s’ani da ingagià, rispundindu à a chjama lla patria ».
Eccu com’idda a campa a Corsica issa Gran’Guerra, com’iddu a dissi u museu lla Corsica in a mostra ch’iddu prisinteti trà u 2014 è u 2015.
A « tradizioni », ghjunta da u innanzi guerra, di l’ingagiamentu vulintariu di i corsi, n’hà piazzatu uni beddi pochi in i truppi culuniali è in l’armata d’Africa.
Ma in a mimoria cumuna, u 173, cumpostu in gran’parti di corsi, hè u simbulu di a so participazioni militara à issa guerra.
In issu rigimentu, u sintimu d’appartinenza si manteni ancu in i fossi di cumbattu, è aiuta i suldati à « tena ». A leia cù l’isula, cacciati i permissioni, si faci cù u scrittu è l’imagini », spieca u cumissariu di a mostra.
« À tempu finita a guerra, nasci u mitu di i 40 000 morti. Ben’intesa hè sprupusitatu, ma u prezzu umanu pagatu da a Corsica hè statu di quiddi : da 10 000 à 13 000 corsi sò morti à u fronti o parvia di i ferti di guerra, monda voltani stroppii, è circa 7 000 ziteddi isulani t’ani u statutu d’urfaneddi di guerra.
Issi pochi anni, si hè mossa un’altra lutta : quidda di a riabilitazioni in drittu di i fucilati pà l’esempiu di u 1914-18.